luni, 23 iulie 2018

10 Alimente nerecomandate diabeticilor

Veți fi surprinși să regăsiți, în această listă de alimente nerecomandate diabeticilor, și unele care nu sunt neapărat.. dulciuri. Nici copturi. Dar fac la fel de mult rău bolnavilor cu diabet ca și cele mai dulci dintre.... dulcețuri. Ce se află pe într-un Top 10 Alimente nerecomandate diabeticilor?  Haideți să aflăm împreună.

luni, 20 noiembrie 2017

Lecturariu

Plecăm în cea mai gustoasă dintre călătorii și nu ne îndepărtăm de la lectura favorită.

Carnete

Mmmm! Delicioasele deserturi din bucătăria bunicii. Descoperă aici rețetarul de altădată!

Inima tainică

Savuroasele deserturi din vremea altei Calițe le afli în paginile cărții Caliței de azi. Vino la lansarea Inimii tainice a Bucurescilor, ultimul tom semnat de Kera Calița.

luni, 9 octombrie 2017

Rețepturile Kerei Calița: Tarta-flan cu fructe

Se prepara ca viata unui Sfant- adeca avand multa rabdare- si se aseaza coca in forma de tarta ( rotunda, dreptunghiulara, patrata), se unge cu ou batut apoi se pune o crema destul de groasa si afanata. Se subtiaza crema cu un albus de ou batut, apoi se garniseste cu fructele alese, se trece totul la cuptor si dupa coacere se termina varsand imprejurul fructelor siropul .

joi, 14 septembrie 2017

Rețepturile Kerei Calița: Chec cu nucă, rahat, stafide și cacao

Acolo, unde calea Șerban Vodă  se întretaie cu șoseaua Viilor, mitropolitul Filatret al II-lea a pus de s-a construit un chioșc de priveală, unde fântâna era mare cât o casă cu două etaje și pe tavan erau săpate în marură albă cele 12 semne ale zodiacului. Peste liniștitul loc al mitropolitului Filaret, pe câmpia Libertății unde la 1848 căuzașii au pornit cu revoluția de l-au scos din scaun pe Vodă Bibescu.

miercuri, 13 septembrie 2017

Rețepturile Kerei Calița: Cornulețe fragede cu smântână umplute cu rahat

În anul 1848 poporul s-a adunat pe 15 iunie pe Câmpia Filaretului spre proclamarea constituției și sfințirea stindardelor naționale. Guvernul, clerul, garda națională și poporul au jurat solemn pe constituție. Iar clubul oamenilor de presă (pe atunci numit mai modest corporația tipografilor) a împărțit dintr-un car cu boi împodobit cu panglici tricolore foi volante cu poezele patriotice și cornulețe cu rahat turcesc.

Elemente: 250 grame unt proaspăt, 250 grame smântână, 500 grame făină, puțină sare, o păstaie de vanile și 300 grame rahat turcesc de toate culorile.

Misterul rețeptului este...................

Urmărește rețeta mai departe AICI

marți, 2 aprilie 2013

Apel umanitar. Ajuta un copil cu autism sa zambeasca! Ajuta-l pe Mihnea!

Părinţii au aşteptat mulţi ani să le vină pe lume un fiu. Minunea s-a produs, în toamna anului 2010. L-au botezat Mihnea-Dan. La început, era un puşti precum ceilalţi, zâmbind prietenos, ca într-o reclamă de pampers. Liniştit. Poate mult prea liniştit. Văzându-l crescând alături de verişoara lui, doar cu trei luni mai mare, părinţii au putut observa primele semne ale unui autism sever. Pe măsură ce timpul trecea, lumea din jur îi devenea străina. Nu vorbea, nu socializa, se închidea în universul lui. Medicii au confirmat diagnosticul bolii când Mihnea a împlinit 2 ani şi 4 luni. Avea, deja, întârziere în vorbire, comunicare şi înţelegere. Autismul este o boală care are şanse de vindecare doar în 47% dintre cazuri, dar medicii i-au încurajat pe părinţi: în cazul lui, acţionând rapid, cu un tratament intensiv, sunt 90% şanse ca el să fie recuperat până la împlinirea vârstei şcolare. Citeste mai mult despre acest caz aici, aici si aici. ___________ Astazi este Ziua Internationala de Constientizare a Autismului! O donatie cat de mica pentru ajutorarea acestui copil poate fi semnul ca ai constientizat existenta acestei afectiuni care macina copilaria a 6 copii la fiecare 1000 de nou-veniti pe lume in mileniul III! Nu este o boala ereditara! Este o afectiune adusa de alimentatia gresita a parintilor, de mediul nociv in care traiesc, de stresul de fiecare zi. Parintii lui Mihnea sunt perfect sanatosi, cu o inteligenta peste medie. La fel sunt parintii multor copii autisti. Un copil la fiecare 166 de nou nascuti vine pe lume cu aceasta afectiune. Unii sunt depistati la timp, altii, din nefericire, nu... si pe masura ce vor creste se vor inchide in lumea lor. Trebuie sa facem brese in zidul care-i inconjoara si sa le trimitem dragostea noastra.

duminică, 28 octombrie 2012

Album literar-gastronomic. Indexul de retete (1)

Album literar-gastronomic, INDEX DE RETETE (*la 28 octombrie 2012) Pentru ca să vă vină mai uşor să găsiţi reţetele publicate pe acest blog, fie în rubrici specializate, fie în contextul povestirilor culinare, al eseurilor gastronomice sau al interviurilor de pe acest sait, vom publica (pe cât posibil, respectând acest ritm), în fiecare weekend, un index actualizat al reţetelor. În unele cazuri, acolo unde în text rețetele au fost denumite într-o limbă străină sau cu forme alternative, le-am trecut pe amândouă. Ne dorim să găsiţi uşor reţetele preferate, ca să vă puteţi bucura de ele. Poftă bună! A Amor polenta con mandorle Antricot de vită cu sos, în manieră texană B Biancomangiare Biscuiţi "Beatles" (picanţi) Borş de găină cu tăiţei de casă Brioşe cu vanilie în maniera lui Kenny Rogers / Kenny Rogers Vanilla Muffins Bulgări vienezi C Cartofi lionezi Castradina venexiana / Tocană de varză cu berbecuț Casulet vegetarian Ciulama de hribi Conopidă à la polonaise Cornată / Lichior de coarne Crap alsacian Cremă de banane cu miere Cremă de fructe de pădure şi portocale Cremă de morcovi Crostini de cod F Fazan "Sfânta Alianţă" Fileuri de somn "Dolly Parton" Friptura de miel a lui Frank Sinatra G Găină îndopată "demi-deuil" / Poularde "demi-deuil" Găină îndopată "Sfânta Alianţă" / Pulardă "Sfânta Alianţă" I Iepure cu rozmarin K Kenny Rogers Vanilla Muffins / Brioșe cu vanilie în maniera lui Kenny Rogers L Langustă a la parisienne Lichior de coarne / Cornată M Mere "Mica Înţelegere" O Omleta Tegetthoff P Palmieri ca la Nisa Para frumoasei Elena / Poire belle Hélène Păstrăv Meunière Pâine de Modane Pere de carne Plăcintă de carne "cu susu-n jos" Poire belle Hélène / Para frumoasei Elena Poularde demi-deuil / Găină îndopată "demi-deuil" Pulardă "Sfânta Alianţă" R Rinichi de miel în stil milanez S Sardele în “saòr” Sos aioli provensal Sos bearnez Sos de usturoi Sos tartar Sos vinegretă Elizabeth Taylor Supă „aurie” cu brânză Cheddar Supă de fasole verde T Tartă cu mere, lămâie şi mereng Tartă cu nuci, alune, migdale, fistic (şi altele de acest fel) Tocană de varză cu berbecuţ / Castradina venexiana Tort din carne de porc Turta mănăstirească din St.-Gallen Turtă umplută cu frangipan V Vițel Montrouge

marți, 9 octombrie 2012

Noutati

Citeste ultimele povesti si amintiri din vacanta pe saiturile Vacantierul si Presa de turism! - Albania - Trentino - Muntele Athos - Thassos - Malta - India

joi, 4 octombrie 2012

Album literar-gastronomic: Care este numele singurei fe­mei din lume care a s...

Album literar-gastronomic: Care este numele singurei fe­mei din lume care a s...: Întrebare de 1.000 de puncte la un concurs de cultură generală: Care este numele singurei fe­mei din lume care a scris o carte de bucate ...

luni, 1 octombrie 2012

Album literar-gastronomic: G.B. Shaw, vegetarianul

Album literar-gastronomic: G.B. Shaw, vegetarianul: La varsta de 25 de ani, scriitorul George Bernard Shaw a devenit ve­getarian. El atribuie aceasta schimbare a habitudinilor sale de viata...

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Album literar-gastronomic: Un dineu cu J.F.K., acum 50 de ani

Album literar-gastronomic: Un dineu cu J.F.K., acum 50 de ani: A rămas celebru pentru acest îndemn: „Nu întreba ce poate face ţara ta pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară”. Zilele trec...

Pere de carne

Primesc zilele acestea un telefon din Timisoara. Doamna Luci, cum se recomanda, imi spune povestea unei carti de bucate vechi de aproape un veac, "cartea dupa care, acum 50 de ani, o vecina care era bucatareasa a gatit la nunta mea". Las pentru mai tarziu subiectul - cine stie, poate ne vom incumeta intr-o zi sa ajungem acolo, caci prea bogat in influente culinare de tot felul e si Banatul - si vom poposi si in bucataria doamnei Luci. In schimb, o sa-mi permit sa va relatez, in doar cateva minute, uimirea pe care mi-a provocat-o un fel de mancare pus pe masa de o buna prietena, Cornelia Moise, de felul ei dintr-un sat de pe langa Caransebes. N-am prea inteles eu de ce, dupa un delicios drob de vinete si o supa de fasole verde cu chisatura (chisatura e un fel de pasta obtinuta din slanina taiata marunt si amestecata cu ceapa tocata), am trecut direct la... desert. Cel putin asa am crezut eu, cand am vazut pe platou ditamai perele, tavalite prin pesmet si prajite.Citeste continuarea pe Album literar-gastronomic

vineri, 28 septembrie 2012

Dolly Parton

Ne-am îndrăgostit de vocea lui Dolly Parton atunci când am auzit-o interpretând „Letter to Heaven”, „Puppy Love”, „Little Blossom” sau, împreună cu Kenny Rogers, „Once Uppon a Christmas”. Dolly s-a dovedit a fi însă mai mult decât „regina muzicii country”, fiind şi o apreciată autoare de… cărţi de bucate. Afla mai mult citind Album literar-gastronomic.

duminică, 19 august 2012

Paris! Paris!

Ce pot eu să spun despre Paris ce nu s-a spus deja? Cântece, poezii, filme, toate preamăresc această citadelă a iubirii, acest oraş al îndrăgostiţilor, veşnic viu, veşnic strălucitor şi veşnic magnet de turişti. Nu am foarte multe informaţii extraordinare să vă dau, nici nu o să descoperiţi acum ceva nemaipomenit despre Paris. Doar vechile clişee: Turnul Eiffel, Notre Dame, Sacré Coeur, Musee d’Orsay, Muzeul Luvru… Hei, or fi ele clişee, dar se cer văzute şi admirate. Deci misiunea mea este să vă spun ce trebuie să vizitaţi şi cum. Aşa că fiţi atenţi. Întâi de toate, trebuie să fiţi în Paris pentru a-l vizita. Cu avionul este foarte confortabil, deşi destul de piperat. Dar dacă sunteţi grăbiţi să vizitaţi cât mai mult şi aveţi şI portofelul mai gros, e cea mai bună soluţie. Majoritatea zborurilor internaţionale aterizează pe aeroportul Charles de Gaulle, cel mai mare aeroport al Parisului de altfel. Trebuie însă să ţineţi minte că aeroportul este foarte mare şi destul de aglomerat, aşa că alegeţi un zbor care să vă permită un transfer comod spre un alt mijloc de transport care să vă ducă în oraş. Parisul se află la doar o oră şi jumătate de aeroport. Puteţi lua de aici trenul sau autobuzul. Aveţi grijă cu trenul. Vă trebuie biletul şi ca să urcaţi, dar şi ca să coborâţi din el. Aşa că nu fiţi Goe. De asemenea, nu există o gară centrală în Paris, aşa că asiguraţi-vă că trenul pe care îl luaţi duce la gara situată cel mai aproape de hotelul dumneavoastră. Apropo de hotel, în Paris veţi găsi tot felul de hoteluri, de la cele foarte ieftine, la cele foarte scumpe. Eu vă recomand să le alegeţi pe cele de 3 sau 4 stele, nu foarte aproape de centru, dar în apropierea unei staţii de metrou. Aşa nu vă va ajunge nici prea scump şi veţi avea şi transportul la îndemână pentru a putea începe să vizitaţi. Citeste mai mult pe Presa de turism.

Fotografii surprinzătoare: Furculiţa înfiptă în… apa lacului Leman, la Vevey

Montată prima dată în 1995 şi “expulzată” după câteva luni, “reîntoarsă” pe cheiul din Vevey în 2007, cu prilejul expoziţiei “Couverts découverts”, “La Fourchette” a devenit, în sfârşit, oficial, unul dintre simbolurile oraşului. Englezul Thomas Coryat amintea în 1608, ca pe o curiozitate, obiceiul italienilor de a se servi de furculiţă, notând cu umor că, fiindcă adoptase obiceiul, fusese numit şi el “furcier” (sau “poartă furcă”). După patru secole, “Furculiţa din Vevey” a avut nevoie şi ea de ceva timp ca să fie acceptată.
Ar trebui să-i spunem: Furculiţa. Cu “F”. Câtă vreme, şi la propriu, şi la figurat, este cel mai mare obiect – instrument, tacâm – de acest fel care s-a construit vreodată. Iar dacă e să credem în legendele cu uriaşi, atunci cu siguranţă nu poate fi decât ustensila cu care vreunul dintre aceştia ducea la gură hălci imense de mâncare. Furculiţa de la Vevey, cu dinţii înfipţi în… apa lacului Leman, a devenit unul dintre simbolurile cantonului elveţian Vaud, ca şi viile de la Lavaux – cele intrate în patrimoniul UNESCO, datorită, pe de o parte, altitudinii la care cresc şi, pe de altă parte, efectului celor “trei sori” care coc strugurii. Dar despre vie şi struguri, altădată… Dacă vrei să-ţi dai o întâlnire de dragoste pe malul lacului, la Vevey, e suficient să spui: “Ne vedem la Chaplin”. De fapt, mai nimerit ar fi să zici “La Charlot”, pentru că personajul, iar nu actorul, este cel omagiat, printr-o sculptură în bronz, în mărime naturală. Dacă eşti român, cu siguranţă vei prefera alte două locuri de întâlnire, situate nu departe de geniul cinematografiei: bustul Annei de Noailles, visând la promisiunile timpului, ori pe cel al lui Eminescu, fixat pe un soclu din… cărţi de bronz. Însă de ceva vreme cel mai cunoscut reper este “La Fourchette”. “Furculiţa“. Citeste mai mult si vezi fotografiile pe Vacantierul.

Calatorii intiatice: Florenta

Indiferent din orice colt al lumii ai veni, Florenta te va incanta in cele din urma. Poate nu de la inceput, caci este precum vinul. Devine cu atat mai pretioasa cu cat trece timpul. Mai intai te nauceste. Te vrajeste cu atatea frumuseti si lucruri rare, incat uiti sa reactionezi. Dar dupa cateva zile, atunci cand impresiile incep sa se aseze in matca lor, le dai dreptate celor care spun despre Florenta ca este una dintre minunile lumii. Si intr-adevar te cucereste, din cap pana in picioare, cum spunea cineva, pentru totdeauna. Asa se face ca o vei vizita ani la randul fara sa te saturi. Devine o parte din tine.Calatoria initiatica in Florenta trebuie s-o incepi trecand raul Arno, raul care a dat nastere Florentei in anul 59 i.Hr. Este un “rau viu”, un rau a carui matca nu a fost regularizata. Asa ca, din loc in loc, se vad ochiuri de verdeata si mal, incat daca nu ai vedea aglomeratia din jurul tau, ti-ai putea inchipui cu usurinta ca esti in Evul Mediu. Trecand Ponte Vecchio (podul care i-a gazduit mereu pe negustorii aurari), ajungi in piata care-ti dezvaluie in fata ochilor unul dintre simbolurile orasului Florenta: Baptisterium si a sa “Poarta a Raiului”. Citeste mai mult pe Vacantierul.

Ada Kaleh: fructe dintr-un paradis pierdut

Daca urcati scarile metroului din statia Titan si masurati la pas cateva strazi ce se pierd inspre plamanul verde al parcului de cartier e imposibil sa nu zariti acei smochini ca o oaza exotica intr-un peisaj cu blocuri din anii ’70. Desi frunzele lor patate nu mai ascund de mult fructe zemoase, iar trunchiurile au imbracat hainuta de postav pentru iarna, oamenii ii recunosc de la distanta. Primul gand a fost sa stiu cine i-a plantat si are grija de ei; prima revelatie: sa-l descopar pe botanistul amator, Gheorghe Bob, un pensionar mutat la Bucuresti in 1968 tocmai din insula Ada- Kaleh. Gheorghe Bob a trait pe un teritoriu lung de vreun kilometru si lat de jumatate. O insula asa de mica, incat Jules Verne i-ar fi putut pune elice! Ada- Kaleh a fost inundata in 1970 pentru a face loc acumularii de la Portile de Fier. Dar inainte de scufundare? Ce-a fost? Gheorghe Bob se asaza in dreptul ferestrei apartamentului sau de la etajul I si incepe sa ne povesteasca: “Aveam 6 ani cand, prin 1949, am vazut, pe Ada-Kaleh, pentru prima data, smochinii; asta era in curtea unui turc pe nume Hairi Nuri. Tot ce vezi cu ochi de copil ramane. In casa locuiau trei familii: noi, Omer Hairi si preotul ortodox roman..." Citeste mai mult pe Vacantierul.

Fantana calatorului…

De ghizdul fantanii de la poarta sta sprijinit cerul. “Fantana asta”, imi spunea bunicul, cu vocea indulcita de lumina lunii, “e axul lumii. Nu, draga mea, nu-i nici o saga! Uita-te, tu, numai cum rasar in ea stelele. Si uita-te si-n cer, sa vezi cum ii fac rotocoale-rotocoale apele, de-ai zice ca abia ce-am aruncat cu piatra in dansa…” Ii urmam vorbele si priveam apa – cu un firicel de teama innodandu-mi sufletul – cu trupul usor aplecat peste ghizdurile fantanii. Ma trageam apoi departe de adancul racoros si imi afundam privirea in inaltimi… Si-n ceruri se roteau cercuri de apa ori poate erau cercurile de stele ale Caii Lactee… Acolo, la fantana de langa poarta, din care beau apa toti trecatorii, am ascultat intaiele povesti. Si-n povesti fantanile erau odihnitoare, salvatoare, intelepte. Fata lor reflecta adevarurile de care nu te puteai ascunde si din miezul lor izvorau miracole. Sunetul lantului care aducea la lumina ciutura cu povesti era, pentru mine, asemeni unui cantec de leagan. “Apa poate fi buna si pentru suflete”, spunea bunicul in timp ce-mi intindea o ulcica plina cu apa abia scoasa din fantana… Citeste mai mult pe Vacantierul.