miercuri, 18 ianuarie 2012
Top 3 “V” staţiuni balneare româneşti
Staţiunile balneare pot fi o alternativă interesantă pentru cei care nu doresc să îşi petreacă vacanţa pe litoral sau în afara ţării. Cele mai multe dintre aceste staţiuni balneare fiind amplasate în zone montane sau de deal, turiştii se pot bucura de aer curat, peisaje care-ţi taie răsuflarea şi foarte multă linişte. Cei care nu au nevoie de tratamente balneare pot să meargă în excursii şi drumeţii pe trasee mai mult sau mai puţin străbătute, să se relaxeze la ştrand sau în parc.
Vă propunem un Top 3 (un “podium”) al celor mai apreciate staţiuni balneoclimaterice din România, un top în realizarea căruia am ţinut seama atât de oferta de cazare şi tratament, cât şi de zona geografică şi de traseele şi obiectivele turistice din împrejurimi. Citeşte mai mult pe Vacanţierul Ro
joi, 22 decembrie 2011
Veneția - o cafea la "Florian"...
Fondată în 1720 de Floriano Francisconi, cafeneaua, numită iniţial “Veneţia Triumfătoare”, a intrat, la fel de triumfător, în viaţa mondenă a oraşului lagunar italian. “Florian”, cum a fost redenumită mai târziu, n-a rămas însă, aşa cum dorea fondatorul său, o simplă cafenea, ci a devenit un loc al întâlnirilor de tot felul. “Florian” – scria la jumătatea secolului al XIX-lea unul dintre personajele ilustre care i-au trecut pragul, Honore de Balzac – “nu este doar o cafenea, ci şi bursă, foaier teatral, sală de lectură, club de discuţii…”
Citește mai mult pe Vacantierul.ro.
vineri, 16 decembrie 2011
Vacanţierul
Vacanţierul... e locul unde poţi să descoperi idei minunate pentru concediile tale, locuri la care să visezi anul întreg şi spre care să te îndrepţi imediat ce ai intrat în vacanţă. Îţi spunem poveşti frumoase, în care să crezi şi care să te inspire, îţi sugerăm destinaţii, îţi dăm sfaturile potrivite şi te îndrumăm la nevoie, ca să poţi imagina cea mai frumoasă vacanţă pentru tine şi ai tăi.
Nu e un site de agenţie, ci pagina unui grup de entuziaşti care-şi mărturisesc bucuriile vacanţelor şi-ţi pun la îndemână experienţa lor de vilegiaturişti. De vacanţieri, care-va-să-zică.
Nu e un site de agenţie, ci pagina unui grup de entuziaşti care-şi mărturisesc bucuriile vacanţelor şi-ţi pun la îndemână experienţa lor de vilegiaturişti. De vacanţieri, care-va-să-zică.
duminică, 27 februarie 2011
România ocupă locul cinci pe harta est-europeană a ciocolatei
După 13 ani de aşteptare, România a fost în sfârşit invitată să participe la cea mai importantă competiţie a ciocolatierilor şi a încheiat pe poziţia a cincea. Miercuri, 23 februarie, la Varşovia, în cadrul Expo Sweet Fairs, au avut loc preliminariile pentru Europa de Est ale World Chocolate Masters 2011 (Campionatul Mondial al Maeştrilor Ciocolatei), competiţie organizată de Grupul Barry Callebaut-Gourmet, lider mondial în producţia de ciocolată. Echipa României a fost formată din două persoane: Florin Bălan, promotor al Grupului de firme Pralin din Cisnădie, şi Anda Calinici, specialist în deserturi şi consultant gastronomic. La Varşovia, România a intrat în competiţie cu echipe din Turcia, Polonia şi Slovacia. “Ne bucurăm că vom aşeza România pe harta mondială a ciocolatei, acolo unde este locul”, ne declara, înainte de plecare, Florin Bălan.
În ciuda contracandidaţilor puternici, Anda Calinici a impresionat juriul la două din cele trei probe şi anume la prezentarea pralinelor şi prezentarea tortului. Înainte de plecare sa la Varşovia, Anda Calinici a declarat pentru Jurnalul Naţional: “Nu mi-e frică de competiţie, dar am emoţii pentru că România nu este băgată în seamă, iar acum avem o şansă şi ar fi bine să profităm de ea”. Şi se pare că am reuşit să atragem atenţia marilor ciocolatieri ai lumii, pentru că Marc Pauquet, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti ai domeniului, declara după competiţie: “Pralinele înrobate (prin acest termen se înţeleg pralinele cu miez tare acoperit de ciocolată) au fost delicioase, iar tortul prezentat de România a fost foarte bine lucrat. Exersând în continuare, România are şanse reale să câştige un loc fruntaş în competiţiile viitoare”.
Este drept că românii au fost invitaţi să participe la concurs doar cu trei săptămâni înainte de eveniment, în vreme ce celelalte echipe au avut cel puţin o jumătate de an la dispoziţie pentru a se antrena. “În numai trei săptămâni, am învăţat cum să lucrez piese mari, de un metru şi de doi metri”, ne-a declarat Anda Calinici. “Indiferent de acest rezultat, nu o să renunţ la crezul meu de a oferi calitate. Pentru noi, drumul lung şi condiţiile de transportare a pieselor mari şi fragile a constituit o adevărată piatră de încercare”, mai spunea cea care în 2010 câştiga Premiul I la Concursul de Gătit în Aer Liber de la Cluj Napoca.
Pe de altă parte, România, spre deosebire de alte ţări europene, nu are şcoli specializate pentru ciocolatieri, unde să fie cultivate şi exersate apritudinile necesare acestei meserii şi nici concursuri specialitate în cadrul cărora să-şi testeze priceperea, au fost de părere oficialii concursului, care au subliniat însă că există şi în ţara noastră ciocolatieri de talent, care merită să fie puşi în valoare. Dacă este să vorbim drept, nu doar că nu are şcoli specializate, dar în COR (codul ocupaţiilor din România) această profesie nici măcar nu este recunoscută. Spre deosebire de noi, de exemplu, Polonia, ţara gazdă, are chiar şi o Academie a Ciocolatierilor. Este explicabil astfel că marele câştigător al competiţiei, desemnat a reprezenta Europa de Est la marea finală de la Paris (pe 19 octombrie) a fost polonezul Michal Buritta.
Revenind la prezenţa românească la preliminariile World Chocolate Masters 2011, să mai spunem că Anda Calinici a impresionat prin tema aleasă – Zeul Aztec al Cicolatei – prin originalitatea reţetele şi prin atenţia cu care şi-a ales ingredientele, aduse chiar de “acasă” de la Quetzalcoatl, din America Latină.
Cocluzii la final de concurs? “Participarea noastră a fost bună, primul nostru obiectiv a fost atins, să aducem România în cea mai importantă competiţie dedicată ciocolatei, din lume”, a declarat Florin Bălan, remarcând totuşi puţina experienţă a României în astfel de competiţii. “România va putea urca în ierarhie prin multă muncă, reuşind să ne dezvoltăm abilităţile”.
În Jurnalul Naţional, ediţia online, 24 februarie 2011
În ciuda contracandidaţilor puternici, Anda Calinici a impresionat juriul la două din cele trei probe şi anume la prezentarea pralinelor şi prezentarea tortului. Înainte de plecare sa la Varşovia, Anda Calinici a declarat pentru Jurnalul Naţional: “Nu mi-e frică de competiţie, dar am emoţii pentru că România nu este băgată în seamă, iar acum avem o şansă şi ar fi bine să profităm de ea”. Şi se pare că am reuşit să atragem atenţia marilor ciocolatieri ai lumii, pentru că Marc Pauquet, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti ai domeniului, declara după competiţie: “Pralinele înrobate (prin acest termen se înţeleg pralinele cu miez tare acoperit de ciocolată) au fost delicioase, iar tortul prezentat de România a fost foarte bine lucrat. Exersând în continuare, România are şanse reale să câştige un loc fruntaş în competiţiile viitoare”.
Este drept că românii au fost invitaţi să participe la concurs doar cu trei săptămâni înainte de eveniment, în vreme ce celelalte echipe au avut cel puţin o jumătate de an la dispoziţie pentru a se antrena. “În numai trei săptămâni, am învăţat cum să lucrez piese mari, de un metru şi de doi metri”, ne-a declarat Anda Calinici. “Indiferent de acest rezultat, nu o să renunţ la crezul meu de a oferi calitate. Pentru noi, drumul lung şi condiţiile de transportare a pieselor mari şi fragile a constituit o adevărată piatră de încercare”, mai spunea cea care în 2010 câştiga Premiul I la Concursul de Gătit în Aer Liber de la Cluj Napoca.
Pe de altă parte, România, spre deosebire de alte ţări europene, nu are şcoli specializate pentru ciocolatieri, unde să fie cultivate şi exersate apritudinile necesare acestei meserii şi nici concursuri specialitate în cadrul cărora să-şi testeze priceperea, au fost de părere oficialii concursului, care au subliniat însă că există şi în ţara noastră ciocolatieri de talent, care merită să fie puşi în valoare. Dacă este să vorbim drept, nu doar că nu are şcoli specializate, dar în COR (codul ocupaţiilor din România) această profesie nici măcar nu este recunoscută. Spre deosebire de noi, de exemplu, Polonia, ţara gazdă, are chiar şi o Academie a Ciocolatierilor. Este explicabil astfel că marele câştigător al competiţiei, desemnat a reprezenta Europa de Est la marea finală de la Paris (pe 19 octombrie) a fost polonezul Michal Buritta.
Revenind la prezenţa românească la preliminariile World Chocolate Masters 2011, să mai spunem că Anda Calinici a impresionat prin tema aleasă – Zeul Aztec al Cicolatei – prin originalitatea reţetele şi prin atenţia cu care şi-a ales ingredientele, aduse chiar de “acasă” de la Quetzalcoatl, din America Latină.
Cocluzii la final de concurs? “Participarea noastră a fost bună, primul nostru obiectiv a fost atins, să aducem România în cea mai importantă competiţie dedicată ciocolatei, din lume”, a declarat Florin Bălan, remarcând totuşi puţina experienţă a României în astfel de competiţii. “România va putea urca în ierarhie prin multă muncă, reuşind să ne dezvoltăm abilităţile”.
În Jurnalul Naţional, ediţia online, 24 februarie 2011
marți, 8 decembrie 2009
O carte despre identitatea gastronomică a României interbelice
Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare, de Constantin Bacalbaşa
Dacă plecaţi în căutarea unor elemente de identitate biografică a Bucureştiului interbelic, cel mai savuros dintre ghidurile de iniţiere culinară este Dictatura gastronomică, instaurată de memorialistul şi gazetarul Constantin Bacalbaşa (1856-1935).
Vă invităm să reînviem un oraş gastronomic „pe cale de dispariţie". Avem şansa să redescoperim împreună uzanţele, relaţiile din lăuntrul familiei regale, din lumea aristocraţiei româneşti, dar şi viaţa aventuroasă a saloanelor Bucureştiului monden.
Vor fi alături de noi: Simona Lazăr (jurnalistul şi gastronomul care a îngrijit, prefaţat şi îmbogăţit cu sute de note şi anecdote Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare), Ştefania Ciubotaru (doctor în ştiinţe istorice, autor al unui studiu amplu cu privire la viaţa cotidiană a Casei Regale) şi scriitorul Stelian Tănase (creatorul Bucureştiului „strict secret").
Întâlnirea va avea loc joi, 10 decembrie 2009, la ora 18.00, în cadrul Librăriei Cărtureşti din incinta Muzeului Ţăranului Român, şoseaua Kiseleff, nr. 3, Sector 1, Bucureşti.
Editura Cartex a intrat pe piaţa de carte în anul 2000, într-un spaţiu editorial foarte dens. A început prin a edita literatură română canonică, dar foarte curând interesul publicului a determinat extinderea spre zona traducerilor. Astăzi, cititorii se pot întâlni cu o serie de autori fundamentali şi cu cărţi esenţiale din spaţiul beletristicii româneşti şi universale apărute în Editura Cartex.
Titlurile Editurii Cartex sunt organizate în câteva serii de autor (Mircea Eliade, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Panait Istrati etc.), subsumate unei colecţii de literatură română clasică şi contemporană, o colecţie de literatură universală, cărţi pentru copii, dicţionare de limbi străine şi o foarte de succes colecţie de cărţi practice.
vineri, 9 mai 2008
Prăjitura fericirii
E sofisticată, dificilă şi extrem de dulce. La fel ca... femeia îndrăgostită. I se spune “Prăjitura fericirii” şi, după legendă, a fost creată în bucătăriile de la Chenonceau, castelul de pe Râul Cher, oferit Dianei de Poitier de Regele Henric al II-lea. Reţeta favorită a unei favorite...
Reţeta
Se pregăteşte mai întâi un blat din compoziţie de pandişpan, în care s-au adăugat trei linguri de cacao, pentru a-i da o culoare brună. E nevoie apoi de trei portocale, 100 g alune, 350 g zahăr cubic, 300 ml apă, 200 ml lichior de mandarine, 250 ml smântână lichidă; pentru nugatine: 100 g zahăr cubic, o lingură de apă, 100 g alune sfărâmate; pentru meringues italiene: 8 albuşuri, 50 g zahăr pudră, 425 g zahăr cubic, 150 ml apă. Mai sunt necesare şi două foi de gelatină.
Trebuie ţinut cont de faptul că acest desert se prepară de pe o zi pe alta.
Se curăţă coaja de la două portocale cu un cuţit foarte subţire şi se taie apoi fin. Se pun cei 300 ml apă la fiert şi se lasă portocalele două minute în ea. Apoi se scot cu o spumieră. Se adaugă 200 g zahăr cubic într-o cratiţă, se toarnă deasupra apa în care au fiert portocalele şi se lasă să clocotească 10 minute. Se adaugă jumătate din cantitatea de lichior de mandarine şi coaja de portocale, tăiată julienne. Se lasă să fiarbă 20 de minute la foc mic. Se trage vasul de pe foc şi se ţine să se răcească. Se adaugă 125 ml de smântână lichidă şi se amestecă bine.
Nugatina se pregăteşte astfel: se pun pe foc 100 g zahăr cubic, cu o lingură de apă, până se obţine un caramel subţire. Se adaugă alunele sfărâmate (jumătate din cantitate poate fi înlocuită cu migdale sfărâmate), se amestecă apoi până se obţine o masă compactă şi se trage de pe foc. Se unge cu ulei o bucată de marmură, se varsă nugatina pe ea şi se lasă să se răcească. După ce s-a răcit, se zdrobeşte uşor cu o greutate, apoi se trece deasupra ruloul de patiserie, până când se fărâmă foarte fin.
Pentru meringues, se face mai întâi un sirop din 425 g zahăr cubic şi 150 ml apă, fiert la 120˚C. Se bat albuşurile, se toarnă peste ele siropul cald şi se bat în continuare până la răcirea completă a compoziţiei. Se pune acest amestec într-o tavă, se nivelează şi se dă la cuptor pentru cel puţin patru ore. Se scoate tava, se lasă la rece, apoi se fărâmă uşor şi se amestecă bine cu nugatina fărâmată. În crema pregătită anterior, conform reţetei, se adaugă foile de gelatină topită în puţină apă călduţă şi se amestecă, după care se încorporează în ea nugatina cu meringues. Se amestecă uşor, se toarnă într-o formă de chec şi se dă la frigider pentru două ore.
Finalizarea
Peste blat se toarnă un sirop obţinut din 100 ml apă, 150 g zahăr cubic, zeama de la cea de-a treia portocală şi coaja ei, tăiată julienne. Se fierb toate ingredientele, iar, după ce se răceşte, în acest sirop se adaugă restul de lichior de mandarine, ca să-l parfumeze. După ce blatul s-a însiropat, se aşază deasupra crema din congelator şi se dă din nou la rece pentru un sfert de oră. Se decorează cu coajă de portocală zaharisită, felii de portocale şi alune glasate.
Articol de Carmen Dragan
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 13 februarie 2008
Reţeta
Se pregăteşte mai întâi un blat din compoziţie de pandişpan, în care s-au adăugat trei linguri de cacao, pentru a-i da o culoare brună. E nevoie apoi de trei portocale, 100 g alune, 350 g zahăr cubic, 300 ml apă, 200 ml lichior de mandarine, 250 ml smântână lichidă; pentru nugatine: 100 g zahăr cubic, o lingură de apă, 100 g alune sfărâmate; pentru meringues italiene: 8 albuşuri, 50 g zahăr pudră, 425 g zahăr cubic, 150 ml apă. Mai sunt necesare şi două foi de gelatină.
Trebuie ţinut cont de faptul că acest desert se prepară de pe o zi pe alta.
Se curăţă coaja de la două portocale cu un cuţit foarte subţire şi se taie apoi fin. Se pun cei 300 ml apă la fiert şi se lasă portocalele două minute în ea. Apoi se scot cu o spumieră. Se adaugă 200 g zahăr cubic într-o cratiţă, se toarnă deasupra apa în care au fiert portocalele şi se lasă să clocotească 10 minute. Se adaugă jumătate din cantitatea de lichior de mandarine şi coaja de portocale, tăiată julienne. Se lasă să fiarbă 20 de minute la foc mic. Se trage vasul de pe foc şi se ţine să se răcească. Se adaugă 125 ml de smântână lichidă şi se amestecă bine.
Nugatina se pregăteşte astfel: se pun pe foc 100 g zahăr cubic, cu o lingură de apă, până se obţine un caramel subţire. Se adaugă alunele sfărâmate (jumătate din cantitate poate fi înlocuită cu migdale sfărâmate), se amestecă apoi până se obţine o masă compactă şi se trage de pe foc. Se unge cu ulei o bucată de marmură, se varsă nugatina pe ea şi se lasă să se răcească. După ce s-a răcit, se zdrobeşte uşor cu o greutate, apoi se trece deasupra ruloul de patiserie, până când se fărâmă foarte fin.
Pentru meringues, se face mai întâi un sirop din 425 g zahăr cubic şi 150 ml apă, fiert la 120˚C. Se bat albuşurile, se toarnă peste ele siropul cald şi se bat în continuare până la răcirea completă a compoziţiei. Se pune acest amestec într-o tavă, se nivelează şi se dă la cuptor pentru cel puţin patru ore. Se scoate tava, se lasă la rece, apoi se fărâmă uşor şi se amestecă bine cu nugatina fărâmată. În crema pregătită anterior, conform reţetei, se adaugă foile de gelatină topită în puţină apă călduţă şi se amestecă, după care se încorporează în ea nugatina cu meringues. Se amestecă uşor, se toarnă într-o formă de chec şi se dă la frigider pentru două ore.
Finalizarea
Peste blat se toarnă un sirop obţinut din 100 ml apă, 150 g zahăr cubic, zeama de la cea de-a treia portocală şi coaja ei, tăiată julienne. Se fierb toate ingredientele, iar, după ce se răceşte, în acest sirop se adaugă restul de lichior de mandarine, ca să-l parfumeze. După ce blatul s-a însiropat, se aşază deasupra crema din congelator şi se dă din nou la rece pentru un sfert de oră. Se decorează cu coajă de portocală zaharisită, felii de portocale şi alune glasate.
Articol de Carmen Dragan
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 13 februarie 2008
vineri, 4 aprilie 2008
Opriţi timpul, viaţa merită gustată!
Membrii Chaine des Rotisseurs, Baillage de Romănia au avut prima intălnire oficială miercuri. Aşa cum sună jurămăntul organizaţiei, ei au apreciat măncarea şi vinul de calitate.
Sunt "prietenii măncării bune, ai vinurilor fine şi ai culturii bogate". "Cavaleri" şi "doamne", aristocraţi ai timpurilor noi, sunt membri ai unei "ginte" care-şi are sorgintea in timpuri de mult apuse. In urmă cu peste trei sferturi de mileniu, in anul de graţie 1248, regele Franţei acorda hangiilor din Paris - care, datorită faptului că obişnuiau să pregătească adeseori găşte la rotisor, mai erau cunoscuţi şi sub numele de "rotiseri" sau de "găscari" - dreptul de a se organiza ca breaslă. Au trecut secolele, breasla a dispărut şi a fost "reinventată" in 1950, tot la Paris, cu scopul de a-i reuni pe profesioniştii din domeniul restauraţiei, dar mai ales pe neprofesionişti - pe gurmanzi şi pe gurmeţi - intr-o organizaţie al cărei scop este să respecte o măncare bună şi să dea valoare unei mese bine pregătite şi servite. Vorbim despre "Chaine des Rotisseurs", organizaţie intrată deja in căteva zeci de ţări din intreaga lume, care de miercuri, 31 octombrie, a pătruns oficial şi in ţara noastră. Dr Octavian Făgăraş, cel care a impulsionat infiinţarea "Baillage"-ului din Romănia, ne-a declarat: "In această seară s-a dat startul in redescoperirea culturii oeno-gastronomice romăneşti şi a răspăndirii acesteia dincolo de graniţele ţării. Bucătăria romănească reprezintă mai mult decăt ne putem imagina, iar vinurile romăneşti şi-au găsit din ce in ce mai mult recunoaşterea internaţională".
PETRECEREA. Sunet de corn, intr-o... pădure de cristal. Tema dineului inaugural al Chaine des Rotisseurs, Baillage de Romănia a fost vănătoarea, iar cei dintăi membri ai tinerei organizaţii, impreună cu oaspeţii lor, au fost invitaţi la o petrecere inedită. Dacă am fi fost in Evul Mediu, petrecerea i-ar fi adunat pe doamne şi pe cavaleri intr-o poiană din pădure. Cum intălnirea avea loc in inima Bucureştiului, salonul "Le Diplomat" al Athenee Palace Hilton a fost transformat intr-o poiană acoperită de frunzişul arămiu al toamnei. Decor inspirat, care să amintească tema zilei şi să insoţească bucatele excelente, precum "Specialitate de iepure cu chutney de mere şi toast Melba", "Consomme de prepeliţă cu cremă de langgustine şi trufe" sau "File de căprioară cu sos de ciocolată amăruie şi legume la abur", acompaniate de vinuri italieneşti renumite.
"Lanţul Rotisorilor"
Dr Octavian Făgăraş, iniţiatorul Chaine des Rotisseurs in Romănia, crede că pasiunea pentru măncăruri bune şi vinuri fine este o trăsătură de caracter. "Lanţul Rotisorilor" poate fi o veritabilă şcoală, in care să inveţi să apreciezi o masă bine servită şi pregătită, dar, mai ales, să apreciezi timpul "rupt" vieţii frenetice care ne umple pănă la refuz existenţa.
In Jurnalul National din 3 noiembrie 2007
Sunt "prietenii măncării bune, ai vinurilor fine şi ai culturii bogate". "Cavaleri" şi "doamne", aristocraţi ai timpurilor noi, sunt membri ai unei "ginte" care-şi are sorgintea in timpuri de mult apuse. In urmă cu peste trei sferturi de mileniu, in anul de graţie 1248, regele Franţei acorda hangiilor din Paris - care, datorită faptului că obişnuiau să pregătească adeseori găşte la rotisor, mai erau cunoscuţi şi sub numele de "rotiseri" sau de "găscari" - dreptul de a se organiza ca breaslă. Au trecut secolele, breasla a dispărut şi a fost "reinventată" in 1950, tot la Paris, cu scopul de a-i reuni pe profesioniştii din domeniul restauraţiei, dar mai ales pe neprofesionişti - pe gurmanzi şi pe gurmeţi - intr-o organizaţie al cărei scop este să respecte o măncare bună şi să dea valoare unei mese bine pregătite şi servite. Vorbim despre "Chaine des Rotisseurs", organizaţie intrată deja in căteva zeci de ţări din intreaga lume, care de miercuri, 31 octombrie, a pătruns oficial şi in ţara noastră. Dr Octavian Făgăraş, cel care a impulsionat infiinţarea "Baillage"-ului din Romănia, ne-a declarat: "In această seară s-a dat startul in redescoperirea culturii oeno-gastronomice romăneşti şi a răspăndirii acesteia dincolo de graniţele ţării. Bucătăria romănească reprezintă mai mult decăt ne putem imagina, iar vinurile romăneşti şi-au găsit din ce in ce mai mult recunoaşterea internaţională".
PETRECEREA. Sunet de corn, intr-o... pădure de cristal. Tema dineului inaugural al Chaine des Rotisseurs, Baillage de Romănia a fost vănătoarea, iar cei dintăi membri ai tinerei organizaţii, impreună cu oaspeţii lor, au fost invitaţi la o petrecere inedită. Dacă am fi fost in Evul Mediu, petrecerea i-ar fi adunat pe doamne şi pe cavaleri intr-o poiană din pădure. Cum intălnirea avea loc in inima Bucureştiului, salonul "Le Diplomat" al Athenee Palace Hilton a fost transformat intr-o poiană acoperită de frunzişul arămiu al toamnei. Decor inspirat, care să amintească tema zilei şi să insoţească bucatele excelente, precum "Specialitate de iepure cu chutney de mere şi toast Melba", "Consomme de prepeliţă cu cremă de langgustine şi trufe" sau "File de căprioară cu sos de ciocolată amăruie şi legume la abur", acompaniate de vinuri italieneşti renumite.
"Lanţul Rotisorilor"
Dr Octavian Făgăraş, iniţiatorul Chaine des Rotisseurs in Romănia, crede că pasiunea pentru măncăruri bune şi vinuri fine este o trăsătură de caracter. "Lanţul Rotisorilor" poate fi o veritabilă şcoală, in care să inveţi să apreciezi o masă bine servită şi pregătită, dar, mai ales, să apreciezi timpul "rupt" vieţii frenetice care ne umple pănă la refuz existenţa.
In Jurnalul National din 3 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)